Dragi parinti,

Va invit ca de la printe la parinte, la o lectura sincera despre grija fata de copii.

Grija pentru copil se naste odata cu el si este ceea ce ne ghideaza pasii in minunata calatorie a vietii de familie. Grija inseamna atentie la nevoile copilului, rabdarea pentru a-l creste, disponibilitate pentru a-i asculta toate descoperirile, perceptiile, trairile, timp de conectare cu un continut emotional atat de important, sprijinirea copilului, crearea unui atasament sanatos care va cladi o personalitate armonioasa. Parintele este initial Universul copilului, sursa de hrana, sursa de informatie, perimetrul de siguranta; ulterior devine partener de joaca, model de urmat, confident, locul de origine la care copilul are mereu acces neconditionat. 

Parintele, calauza copilului

In aceasta minunata calatorie, parintele calauzeste micul explorator si il ajuta sa devina adultul curajos, cu stima de sine, cu abilitati sociale si de autocunoastere adecvate, care sa faca fata vietii cu toata complexitatea ei. Caci la final, nu asta ne dorim? Toate acestea se cladesc zi de zi, in perioada de copilarie, si se definitiveaza spre finalul adolescentei, cand isi fac simtite prezenta si influentele din mediul exterior familiei. Desi influenta parintilor scade in perioada adolescentei, bazele raman fixe, o buna relatie de atasament in copilarie, un sistem de valori concret si limite clar stabilite vor avea rol protector in fata situatiilor de expunere la anumite riscuri.

Observ insa, cu parere de rau, parintele zilelor noastre: ocupat, grabit, mascand emotiile; grija fata de copii se concretizeaza deseori prin hrana, haine, educatie scolara, gadgeturi. „ Ce vrei sa mananci? Cum a fost la scoala?” sunt intrebarile pe care le primesc copiii din partea adultilor semnificativi din vietile lor si care beneficiaza de solutii concrete si imediate: restaurante pentru meniul preferat, magazine sofisticate pentru haine si electronice, cat mai multe meditatii. Aceste mecanism la care se apeleaza este cel de recompensa: bifand unele dintre nevoile copilului, cele rapid rezolvabile, este validata pozitia de parinte. Dorinta parintilor este categoric de a-i fi bine copilului, insa, in cautarea solutiilor imediate, acestia omit sa observe profunzimea trairilor celor mici. In cele mai multe cazuri, adultii nu exprima nici propriile trairi precum: „ce ma bucur ca te vad, mi-a fost dor de tine, te iubesc” si evita orice atitudine care i-ar putea sensibiliza: imbratisari, mangaieri, priviri. „Copilul se pupa doar in somn” este, din pacate, si azi o afirmatie a multor parinti.

Nu ocoliti emotiile, exprimati-le

Este o cultura parentala frecvent intalnita aceasta de ocolire a emotionalitatii.  Sunt tolerate mai usor nevoile materiale ale copiilor decat nevoile emotionale. „Lasa ca trece, nu mai plange, nu este important” sunt printre cel mai des utilizate formulari in randul parintilor la momentul confruntarii cu disconfortul emotional si plansul copiilor. Iar ceea ce percepe copilul din acest mesaj poate fi distorsionat sub forma gandului de insuficienta, incapacitate. Asa incepe deteriorarea relatiei parinte-copil si afectarea stimei de sine a celui din urma. Sensurile profunde ale „binelui” sunt mascate de aparentul confort material oferit copilului. In realitate, insa, este ignorata valoarea personala a copilului, trairile care il pot coplesi, evenimente importante pentru formarea lui ca individ si cel mai grav este ca se pot rata primele semne ale unor probleme de sanatate mintala sau emotionala. Retineti, va rog! Ca in orice problema de sanatate, interventia precoce ofera un prognostic mai bun si o evolutie favorabila, in schimb, orice intarziere expune riscului intreaga dezvoltare.

Nu asteptati ca problemele copilului sa treaca de la sine

Daca va observati copilul nemultumiti, trist, nervos sau speriat, NU asteptati sa treaca de la sine! Acordati importanta trairilor, fiti blanzi si rabdatori, permiteti-i copilului sa le exprime, nu catalogati drept „moft” emotiile negative ale acestuia si intelegeti ca nu oportunitatile materiale asigura binele emotional, ci cele umane. Aratati-i copilului dumneavoastra ca sunteti acolo, cereti ajutor specializat la nevoie si actionati inainte ca simptomele sa se agraveze! Atunci cand tristetea umbreste eforturile, cand furia distruge ce a fost construit, cand frica nu ii permite copilului sa paseasca mai departe, parintii devin vulnerabili si, fireste, le este greu la randul lor. Traiesc emotii negative care pot duce la confruntari zgomotoase si consecinte nedorite in cadrul vietii de familie. Acestea sunt momentele in care este esential sprijinul unui specialist pentru a reechilibra situatia si relatia, atat copiii cat si adultii invatand tehnici de gestionare a situatiilor tensive.

Chiar daca sunt sugari sau adolescenti, copiii nostri experimenteaza zilnic emotiile si inca nu au dobandit abilitatile pentru a le gestiona adecvat (cortexul prefrontal nu este pe deplin functional). De aceea au nevoie de grija parintilor pentru a depasi provocarile diferitelor etape de varsta. Cu aceeasi normalitate cu care investiti in educatia copiilor, in sanatatea fizica a acestora, investiti si in sanatatea mintala si emotionala a copilului dumneavoastra si implicit in viitorul lui!

Mult succes!

Aiten Simon-Abzait

Mama, Medic specialist psihiatrie pediatrica la Clinica ALIAT TEEN din Bucuresti