Cu toții trebuie să fim de acord că adolescența este o perioadă a schimbărilor. Brusc, nu mai vrem să ne jucam cu păpușile/mașinuțele pentru că suntem prea preocupați de conflictele politice și dilemele etice de la nivel mondial. Prietenii sunt pe primul loc, părinții nu ne mai înțeleg crizele de identitate și trecerile bruște de la cumințenia angelică la furia izbitoare de uși.

A, și să nu uităm de modificările fizice, care le determină pe fete să își reînnoiască garderoba și să plece la vânătoare de sutiene și pantofi cu toc, iar pe băieți să își cumpere aparat de ras și să își pună câte un plasture pe față pentru a ascunde – cică – o julitură (când, de fapt, sub plasture stă un coș mare și dolofan).

Imaginea corporală și relațiile romantice

Schimbările fizice care ne sunt „aduse în dar” de draga noastră pubertate accentuează diferențele dintre băieți și fete. Parcă, parcă, Ioana pare mai atractivă, acum că poartă tocuri și se rujează; nici Mihai nu arată prea rău: s-a mai înălțat și nu mai vorbește întruna despre jocuri video.

Imaginea nostră corporală devine foarte importantă în adolescență: ne dă încredere, este o parte a identității noastre care comunică celorlați foarte multe despre noi. Se pare că modul în care ne raportăm la aspectul nostru fizic ne determină implicarea într-o relație romantică. „Vai, ce drăguț este noul coleg: ochi albaștri, înalt și cântă la chitară!…of, dar nu are rost să mă bag în seamă: coșuri, 5 kilograme în plus, nas mare: clar, n-am nicio șansă…” Atunci când nu suntem mulțumiți de modul în care arătăm, ne va fi mai greu să abordăm o persoană de sex opus. În schimb, deținerea unei imagini corporale pozitive va facilita implicarea într-o relație romantică, deoarece ne va da încrederea și siguranța de care avem nevoie pentru a aborda persoana de care suntem atrași.

Relația cu părinții și implicarea într-o relație romantică în adolescență

Se pare că și relația pe care o avem cu părinții poate influența gradul în care adolescenții se implică într-o relație romantică stabilă. O relație cu părinții bazată pe suport emoțional și acceptare necondiționată îi dă adolescentului încredere și îl „echipează” cu abilități sociale și emoționale (ex. empatie, colaborare, rezolvare de conflicte) care vor susține o relație romantică semnificativă.

Mai mult, suportul constant oferit de părinți poate ajuta la construirea unei imagini corporale pozitive a adolescentului, atât de importantă pentru ei atunci când vine vorba de stabilirea și consolidarea unor relații sociale și/sau romantice.

În adolescență, relațiile cu prietenii și iubitul/iubita alcătuiesc o mare parte din ceea ce suntem. Cu ei ne petrecem marea majoritate a timpului. Alături de ei râdem, plângem și creăm amintiri pe care le vom depăna cu drag mai târziu.

De asemenea, suportul emoțional constant oferit de părinți și absența conflictelor familiale sunt elemente vitale care stau la baza conturării și consolidării imaginii de sine (inclusiv a imaginii corporale) a adolescentului, vitală în inițierea unei apropieri romantice de o persoană.

Este cu atât mai important să conștientizăm aceste lucruri, cu cât aceste elemente (imaginea corporală și relația cu părinții) sunt hotărâtoare și în stabilirea și menținerea unei relații romantice la vârsta adultă.