Există numeroase studii științifice care atestă nevoia și importanța unor prieteni apropiați, cu care să ne împărtășim gândurile, emoțiile, pasiunile. Oamenii sunt, în fond, ființe gregare: avem nevoia de a comunica cu alte persoane, de a lega relații semnificative cu acele persoane cu care ne identificăm. Iar aceste relații contribuie semnificativ la starea noastră generală de bine. În adolescență, prietenii și timpul petrecut cu ei devin aspecte centrale ale procesului de construire a identității noastre. Deoarece știm toate aceste lucruri despre beneficiile relațiilor de prietenie, uneori putem să ne simțim presați să ne facem prieteni cât mai mulți pentru a părea mai populari, mai cool, sau pur și simplu pentru a nu deveni ținta unor priviri întrebătoare și răutăcioase atunci când refuzăm o ieșire la un party sau atunci când ne simțim bine și atunci când suntem singuri.

Știm cu adevărat cum să ne alegem prietenii? Mai sunt prieteniile necesare în era tehnologiei, unde începerea unei conversații se află la un singur click distanță? Este nevoia de singurătate un lucru normal sau este o cale sigură spre moștenirea etichetei de ”ciudat”?

„La bine și la rău” sau să rămânem doar la bine?

            Aristotel era de părere că pentru a deveni o persoană fericită, împlinită pe toate planurile, trebuie să fim un prieten bun. Considera că prietenia este o artă.

Totodată el distingea trei tipuri de prietenie. Primele două se referă mai degrabă la caracterul utilitar și hedonist al prieteniei: faci ceva pentru mine, trebuie să fac și eu ceva pentru tine, mergem la o petrecere, ne simțim bine, dar atât. Astfel de prietenii durează doar pe termen scurt deoarece partenerii de distracții nu sunt prețuiți pentru ce înseamnă ei ca persoană, ci pentru rolul lor în atingerea unor scopuri pe care ni le propunem: să fim mai populari, să ne distrăm, etc. Aristotel credea însă că adevărații prieteni sunt cei pe care îi apreciem pentru ceea ce sunt, cei care sunt acolo când avem nevoie de un sfat și care ne motivează să facem ceea ce ne face plăcere.

Acest lucru înseamnă că celelalte două tipuri de prietenie sunt rele? Nu, toată lumea își creează astfel de prietenii. Însă trebuie să cerem mai mult de la noi și de la ceilalți. Așa că încearcă să afli mai multe despre prietenii pe care îi ai, încearcă să mergi mai departe de gusturi vestimentare, coversații simple și difuze de la party-uri sau discuții despre caracterul tiranic al profesorilor sau al cerințelor școlare. Întreabă-ți prietenii despre frustrările și pasiunile lor, despre fricile și aspirațiile lor cele mai îndrăznețe, orice crezi tu că vă aduce mai aproape unul de celălalt. Altfel, ce rost mai are să vorbești sau să petreci timp fizic cu cineva? Și asta ne aduce la a doua întrebare…

Putem să mutăm prieteniile în mediul online?

            Sau mai este încă un rost să ne întâlnim cu cineva la un ceai sau o cafea, să ne îmbrățisăm și să vedem cum discuțiile pe care le avem se reflectă în mutrele curioase, revoltate sau plictisite printre care navigăm în funcție de subiectul conversației? Studiile arată că, de cele mai multe ori, prietenii pe care îi avem online sunt și prietenii pe care îi avem offline, chiar dacă unii dintre noi pot ajunge ca în lista de prieteni să aibă peste 500 de persoane. Dar să fim serioși…oare îi cunoaștem pe toți sau am purtat măcar o conversație cu ei după ce le-am dat friend request sau accept? Not really…rețelele de socializare nu fac decât să întrețină relațiile de prietenie pe care le avem deja. Deci, se pare că vânătoarea de prieteni online are legătură mai mult cu ceea ce vrem să părem a fi, decât cu ceea ce suntem de fapt.

Este bine să petrecem timp și singuri?

Oamenii de știință și psihologii vorbesc despre frica de a fi singuri, o „maladie” caracteristică celor care aparțin erei tehnologiei. Tot timpul ne înconjurăm de activități, de oameni, deoarece toate astea ne mențin ocupați, „în priză”. Și atunci când nu suntem cu cineva suntem conectați la internet, care ne hrănește cu informație pe care o procesăm parțial sau deloc.

Singurătatea a fost văzută mereu ca pe ceva de evitat, ceva nenatural. Iar dacă această dorință este spusă cu voce tare, primim replici de genul: „Te-ai săturat de mine/noi?” „Te obosesc?” „ Dar ce te-a apucat?” Ei bine, a fi singur poate fi uneori nu o dorință, ci o necesitate. Atunci când simțiți nevoia să petreceți o zi, un weekend singuri, faceți-o! Dacă singurătatea vă ajută să vă liniștiți, să gândiți în perspectivă sau pur și simplu să vă odihniți, acest lucru va fi benefic pentru sănătatea noastră fizică și mentală.

Este indiscutabil că prieteniile pe care ni le creăm ne definesc în mare măsură și contribuie la starea noastră de bine. Însă trebuie să avem în vedere presiunea socială de a ne face cât mai mulți prieteni, dintre care unii să nu fie neapărat potriviți. De aceea, nevoia de a petrece timp și pe cont propriu poate să ne ajute să privim dinafară modul în care contextul social ne influențează. Iar acest lucru poate fi benefic pentru noi, dar și pentru prietenii noștri, mai ales pentru aceia care contează.

Alexandra Marian, psiholog la Centrul de resurse pentru adolescenți din Cluj-Napoca