Ioana are 17 ani şi este elevă la un liceu teoretic din Iaşi. Recent, ea a început să simtă stări de tristeţe şi nelinişte, să se izoleze de prieteni, să fie nervoasă în relaţia cu părinţii, să-şi piardă interesul faţă de şcoală, faţă de activităţile care înainte îi făceau mare plăcere… şi nici cu somnul nu stă mai bine. După ce a încercat o perioadă să se descurce singură cu aceste stări, căutând soluţii pe internet, și-a dat seama că un psiholog o poate ajuta mai mult.

În ultima perioadă, din ce în ce mai mulţi adolescenţi care accesează serviciile CRA Iaşi au solicitat consiliere psihologică individuală,  pentru a depăşi dificultăţile cu care se confruntă, iar Ioana este unul dintre ei.

Din păcate, situaţia nu este la fel de îmbucurătoare la nivel general. Conform unui studiu comandat de platforma de servicii ATLAS şi publicat la începutul lunii aprilie a.c., un psiholog are în medie doar 3,9 şedinţe pe zi, destul de puţin comparativ cu capacitatea unui psiholog de a oferi asistenţă de specialitate.

În acest context, imediat ne apare în minte întrebarea: Care sunt motivele pentru care adolescenţii sau adulţii nu merg la psiholog?

E clar că răspunsurile variază, de la cele de tipul „Mi-e teamă că psihologul o să-mi divulge secretele”, „Ceilalţi vor râde de mine”, la cele de tipul „Reuşesc singur să-mi rezolv problemele”, „În cazul meu nu mai este nicio soluţie”, însă de departe cele mai frecvente sună cam aşa: „Eu nu am nevoie. Numai nebunii merg la psiholog!”.

Şi atunci ce se întâmplă? Neliniştile cresc, frământările, de asemenea, apar stări de tristeţe, de vină, uneori de panică, gândurile negre ne ocupă creierul, nu mai suntem capabili să vedem soluţiile, ci doar problemele, nu ne mai mulţumeşte nimic, ne pierdem interesul faţă de activităţile zinice, avem dificultăţi de concentrare, de învăţare, ne izolăm de ceilalţi, eventual, ne găsim refugiul în vreun joc sau în alcool şi droguri, punem la îndoială rostul nostru, ne rănim… şi ne oprim aici cu enumerarea, dar lista este lungă, foarte lungă.

Multe dintre aceste stări, gânduri şi comportamente s-ar diminua sau ar dispărea dacă am şti că psihologii nu lucrează cu nebuni, nici măcar medicii psihiatri nu fac lucrul acesta. De ce? Simplu: Nebunia, ca diagnostic psihiatric, nu există! Oamenii cărora noi le spunem nebuni pot avea diferite afecţiuni psihice, dar care cu tratament adecvat, în cele mai multe cazuri, pot funcţiona normal (accepând că, din perspectivă psihologică, şi normalitatea este un concept destul de controversat).

Trebuie facută o delimitare, pe scurt, a unor profesii care se confundă foarte des:

Psihologul

Psihologul este absolvent al unei facultăţi de psihologie, angajat/acreditat ca psiholog şi este specialistul care oferă servicii de evaluare şi consiliere psihologică, ușurând auto-cunoaşterea şi dezvoltarea personală. Psihologul ne poate ajuta în rezovarea unor dificultăţi de comunicare şi de relaţionare, în gestionarea emoţiilor, în depăşirea unor uşoare stări de tristeţe sau anxietate, în procesul de luare a unor decizii, în rezolvarea de conflicte, în controlul unei situaţii de criză etc. Uneori, pe baza evaluărilor sale, psihologul poate orienta o persoană către medicul psihiatru sau psihoterapeut.

Pe psihologi îi găsim în şcoli, în spitale, în fundaţii şi asociaţii, în instituţii militarizate (poliţie, jandarmerie, armată), în penitenciare sau organizaţi în cabinete individuale, cu diferite specializări.

Psihiatrul

Psihiatrul este absolvent al unei facultăţi de medicină, cu rezidenţiat în psihiatrie. El este cel care, pe baza unor evaluări psihologice şi psihiatrice, identifică manifestările care împiedică funcţionarea curentă a unei persoane, pune un diagnostic şi poate recomanda administrarea unui tratament medicamentos, în funcţie de intensitatea simptomelor. Acesta poate recomanda psihoterapie. Pe psihiatri îi găsim, în general, în unităţi medicale şi în cabinete individuale.

Psihoterapeutul

Este un specialist (psiholog, asistent social, medic psihiatru) care a parcurs un program de formare de lungă durată, acreditat, într-o formă de terapie (cognitiv – comportamentală, sistemică, experenţială, psihanaliză, ericksoniană şi hipnoză etc.). Psihoterapeuţii lucrează într-o manieră structurată, utilizând tehnici şi metode variate, cu persoane care au diferite tulburări sau stări de suferinţă mai intense.

Toţi aceşti specialişti sunt de mare ajutor atunci când suntem în dificultate, oricare ar fi forma pe care o poate lua aceasta, abordând fiecare persoană cu profesionalism şi deschidere, într-un climat pozitiv, suportiv şi non-critic, cu garanţia confidenţialităţii şi respectării eticii profesionale.

In final, dragi adolescenţi, vă asigurăm că o persoană care merge la psiholog, psihoterapeut,  psihiatru este o persoană responsabilă, preocupată de asigurarea stării de bine, de echilibru şi vă reamintim că în cadrul Centrelor de Resurse pentru Adolescenţi din Iaşi, Bacău şi Cluj aveţi acces gratuit la servicii psihologice.

Ramona Marian

Psiholog

Centrul de Resurse pentru Adolescenți, Iași