Link pagina copiat!
Despre fericire …
6 iulie 2016
Ce responsabilitati te poate invata un animal de companie
12 iulie 2016

Stiu, am auzit de sute de ori acest indemn! Usor de spus, greu de pus in practica. Mai ales atunci cand in jurul nostru sunt atatia oameni “mult mai” decat noi: “mult mai frumosi”, “mult mai destepti”, “mult mai capabili”, “mult mai de succes”, si lista poate continua. Si e cu atat mai greu atunci cand mereu se gaseste cineva care sa ne aminteasca aceste lucruri. De mici suntem obisnuiti sa fim comparati. Cu vecinul, cu un coleg de clasa, cu sora mai mare, cu verisorul, cu oricine poate candida alaturi de noi la titlul de … “cel mai harnic”, “cel mai silitor”, “cel mai destept”… Haideti sa admitem, e o lupta la limita imposibilului! Oricat de mult ne-am stradui, nu vom reusi niciodata sa fim “cei mai”! Mereu va exista cineva care are ceva in plus fata de noi.

“Dusmanii” iubirii de sine nu vin doar din exterior. De cate ori pe zi, uitandu-ne in oglinda, in loc sa ne apostrofam, spunem ceva dragut despre noi? Cum ar fi daca in loc de “vai, ce grasa sunt!”, am spune: “Hmm, imi sta chiar bine un pic rotunjoara”, sau daca in loc de “as fi putut sa ma descurc mai bine”, am spune “m-am descurcat cat de bine am putut acum, data viitoare va fi si mai bine!”? Atunci poate am realiza ca mesajele pe care ni le transmitem singuri, au rol de predictii care se implinesc.

Din fericire, iubirea de sine se poate invata. Ne putem dezvolta in aceasta directie, intelegand ca a ne iubi pe noi insine nu este deloc un act egoist. Iubindu-ne si acceptandu-ne pe noi insine, putem ulterior sa-i iubim si sa-i acceptam si pe cei de langa noi. Cele doua lucruri se conditioneaza reciproc.

Sa trecem la treaba, zic! Iata principiile care ne ajuta sa ne pretuim, sa ne iubim, sa ne acceptam!

  1. In timp ce suntem ocupati sa ne comparam cu altcineva, acea persoana face fix acelasi lucru

Fiecare dintre noi este obisnuit sa se compare cu altcineva – chiar si oamenii cu care noi ne comparam si despre care presupunem ca le au pe toate, se compara la randul lor cu alti oameni despre care ei presupun ca le au pe toate (si nu este adevarat)! Ne-am obisnuit sa ne judecam pe noi insine si pe cei de langa noi folosindu-ne de tot felul de comparatii, cand de fapt, uitam ca noi toti suntem oameni! Oameni perfecti in imperfectiunile noastre! Compasiunea si intelgerea, atat in ce ne priveste pe noi insine cat si in relatie cu ceilalti, ne vor ajuta sa intelegem ca suntem mult mai asemanatoari decat ne putem imagina, in bucuriile si in tristetile pe care le traim. Comparatia este hotul bucuriei!

  1. Nu credem tot ceea ce gandim!

Mintea noatra este un instrument foarte puternic, si poate fi un mincinos convingator. Daca permitem gandurilor negative sa se transforme in adevar personal, ne vom simti prinsi intr-o spirala nesanatoasa si obositoare. Atunci cand un gand negativ ne trece prin minte, stim deja ca acesta nu este adevarat! Apoi, il inlocuim cu ceva ce este adevarat. Noi ne cream propria realitate!

  1. Intotdeauna avem mai multe motive sa ne iubim decat sa ne uram

In orice moment ne putem spune cel putin 5 lucruri care nu ne plac la noi insine. Dar ne putem spune si o suta care ne plac.

Asadar, atunci cand ne gandim la acele lucruri pe care le consideram slabiciuni, sa ne amintim ca avem marea sansa sa facem fata zilei de azi zambind. Este doar o alegere. Asa ca ne comutam concentrarea de la “puncte slabe”, la ceea ce deja am realizat sau suntem pe cale sa realizam.

  1. Meritam sa fim iubiti, chiar si atunci cand nu credem asta!

Multe dintre gandurile si sentimentele disfunctionale pornesc de la ceea ce noi credem ca meritam. Se intampla de multe ori sa trecem prin stari sau prin situatii in care se ne simtim nevrednici de a fi iubiti. In acele momente avem poate cea mai mare nevoie sa ni se arate iubire si intelegere, si atunci nu permitem acest lucru.

Hai sa-i lasam pe ceilalti sa ne iubeasca! Mai ales atunci cand noua ne este greu sa o facem!

  1. Suntem  multumiti cu „acum” pentru a fi multumiti cu „mai tarziu”

Cresterea personala este in relatie de dependenta cu acceptarea. Daca vrem sa fim fericiti cu viitorul, trebuie sa gasim pacea si multumirea in situatia curenta.

Cand incepem sa apreciem tot ce exista in jurul nostru (chiar si lucrurile mai putin perfecte), descoperim drumul  spre iubirea de sine si auto-acceptare  plin de recompense si foarte satisfacator.

  1. Sa uitam de perfectiune!

Este nesanatos sa ne concentram doar pe obtinerea succesului, intrucat orice cadere ne va darama mai mult decat e cazul. Suntem obisnuiti sa ne pedepsim atunci cand esuam, uitand ca de fapt ce conteaza mai mult este faptul ca am incercat. A incerca este de multe ori mai important decat a avea succes. Simplul fapt ca am indraznit sa incercam arata ca suntem puternici. Realizand cat am crescut,  vom continua sa crestem. Concentrandu-ne pe drumul deja parcurs pana, si nu pe cat de mult mai avem de parcurs, ajungem la tinta!

In cele din urma, nu vom putea niciodata sa ne atingem obiectivele daca vom continua sa ne repetam ca suntem ratati! Nu vom putea niciodata sa ne atingem potentialul maxim daca ne spunem mereu opusul.

Haideti sa ne acceptam exact asa cum suntem in acest moment, chiar daca ne dorim schimbarea. Drumul spre iubirea de sine este mai usor daca deja suntem in aceasta conditie.

Sa nu uitam ca iubirea de sine ne permite sa-i iubim pe cei de langa noi, si doar prin iubire lumea se poate vindeca!

Patricia Krisan – Psiholog Centrul de Resurse pentru Adolescenti, Iasi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*