Link pagina copiat!
Fandom: sau de ce suntem obsedați de cântăreți/trupe celebre
24 iulie 2017
5 motive să faci voluntariat
26 iulie 2017

Pentru ca auzim din ce in ce mai des de cazuri de agresivitate si violenta, inclusiv la scoala, in clasa, am pregatit o serie de articole ca sa intelegem de unde apare violenta. Pentru ca, de cele mai multe ori, in spatele unui tanar agresiv sta de fapt o victima a violentei sau alte schimbari care au loc in aceasta perioada. Si credem ca e nevoie sa intelegem inainte de a condamna si a eticheta oamenii.

Haideti sa vedem, pentru inceput, ce influenteaza agresivitatea si care sunt posibilele cauze. Apoi vom discuta despre tipurile diferite de agresiune, pentru ca sunt multe forme, din pacate, iar la final aflam despre profilul agresorului.

 Original photo by Amritanshu Sikdar
Agresivitatea – instinctuala sau nu?

Ce spun specialistii? “Agresivitatea este innascuta”, sustine Sigmund Freud, dar si Konrad Lorenz.

La Freud agresivitatea apare ca fiind predominant distructiva, iar la Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare adaptativa si este chiar esentiala pentru supravituire.

Daca agresivitatea umana ar fi numai de natura instinctuala, ar fi de asteptat sa intalnim foarte multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu toate astea, realitatea demonstreaza permanent ca exista mari diferente atat la nivel individual, cat si la nivel de comunitati. Sunt indivizi, grupuri si chiar popoare care se manifesta extrem de agresiv, pe cand altii sunt foarte pasnici.

Agresivitatea este insa influentata neuronal (exista anumite zone ale cortexului care, in urma stimularii electrice, faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului agresiv), hormonal (se stie ca masculii sunt mult mai agresivi decat femelele, ca urmare a diferentelor de natura hormonala) si biochimic (cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot intensifica agresivitatea).

Legatura dintre frustrare si agresivitate

“Agresivitatea este un raspuns la frustrare”, sustin cei de la Yale University din SUA.

Atunci cand atingerea unui scop este blocata ia nastere frustrarea. Aceasta frustrare devine apoi o sursa de manifestare a agresivitatii. Se intampla insa deseori ca agresivitatea aceasta sa nu poata fi orientata catre sursa starii de frustrare si, ca atare, ea este reorientata catre ceea ce se numeste o “tinta sigura”.

De exemplu, o persoana nu isi poate sanctiona seful, in schimb se poate certa acasa cu partenerul de viata; un copil nu isi poate pedepsi parintele, insa loveste un alt copil.

Aceasta teorie sufera modificari. Se considera ca intr-adevar frustrarea produce suparare (stare de pregatire emotionala pentru a deveni agresiv), insa o persoana poate da curs furiei sau nu.

Agresivitatea  – un comportament social invatat

A aparut astfel teoria invatarii sociale a agresivitatii, care sustine ca un comportament agresiv se invata prin mai multe modalitati:

direct, deci prin învatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente);

– prin observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor.

Se considera ca modelele de conduita agresiva se intalnesc cel mai des in:

  1. a)      familie (copiii violenti provin din familii in care cei doi parinti au fost crescuti tot cu ajutorul pedepselor fizice);
  2. b)      mediul social (in acele comunitati in care modelele de conduita agresiva sunt acceptate, chiar admirate, agresivitatea se transmite usor si generatiilor urmatoare);
  3. c)      mass-media (in special televiziunea, care ofera zilnic modele de conduita agresiva, fizica sau verbala)

Temperamentul si agresivitatea

De asemenea, anumite temperamente – coleric, nervos – pot sta la baza unor conduite agresive adoptate imediat. De aceea, cunoasterea temperamentului poate deveni un punct de plecare pentru modalitatile in care putem gestiona impulsurile si comportamentele agresive.

Pe baza a trei trasaturi fundamentale, emotivitatea, activismul si rezonanta reprezentarilor, au fost descrise opt tipuri temperamentale: nervos, sentimental, coleric, pasionat, sangvinic, flegmatic, amorf, apatic.

Cum influenteaza stima de sine agresivitatea

Exista o legatura evidenta intre nivelul stimei de sine si tendintele agresive: cu cat stima de sine, adica increderea in fortele si capacitatile proprii, este mai scazuta, cu atat componenta agresiva este mai pregnanta.

Conceptul de stima de sine este corelat cu sentimentul de competenta si constientizare a propriei valori.

Indivizii cu un grad scazut de stima de sine:

  • se concentreaza de obicei sa-i impresioneze pe altii
  • au o incredere scazuta in propria persoana
  • au dubii asupra valorii si acceptarii lor sociale
  • nu-si asuma riscuri si incearca sa evite eşecul
  • caută confirmarea propriei valori, a propriilor decizii la altii
  • sunt usor influentabili.

Sursele agresivitatii

In afara de toate aceste explicatii ce tin de individ mai mult, de temperament, modele interiorizate si preluate etc, exista de asemenea si multe surse externe ale agresivitatii.

Asadar, exista surse care tin de individ, de conduita si reactivitatea comportamentala a sa:

– frustrarea

– atacul (provocarea directa) – fie fizic sau verbal; atrage un raspuns sau o razbunare

– durerea fizica si morala

– caldura – cerectari multiple au evidentiat legatura directa intre temperatura ridicata si comportamentul agresiv

– aglomeratia – in mijloacele de transport in comun; in spatii de locuit mult prea mici pentru numarul de persoane

– alcoolul si drogurile.

Exita si surse ale agresivitatii in cadrul familiei:

– bataia sau orice forma de agresiune sau pedeapsa fizica

– incestul.

In plus, sa nu uitam de sursele agresivitatii care tin de mijloacele de comunicare in masa – violenta expusa in presa si televiziune.

Continuam dosarul despre agresivitate cu tipurile de agresiune. Stay tuned J!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*