Sunt patru etape ale iertării: detașarea, toleranța, uitarea și iertarea propriu-zisă.

Detașarea este o etapă în care încetăm o vreme să ne mai gândim la persoană sau eveniment. Este ca și cum ți-ai lua o vacanță. Lăsând la o parte problema, situația, amintirea, ne ajută să ne vindecăm. Nu vrem să trecem peste ea, ci doar să dobândim forță, iar rana să fie mai puțin dureroasă.

Toleranța este etapa în care te abții să pedepsești sau să te pedepsești. Nu înseamnă să-ți pierzi vigilența protecției, ci să faci un act de clemență și să vezi ce se întâmplă. Toleranța se manifestă prin răbdare, tărie, canalizarea emoțiilor. Poți de exemplu să te abții de la comentarii inutile, amenințări și alte acțiuni care pornesc din impuls.

Uitarea se referă la etapa de uitare conștientă, în care nu te mai preocupi de evenimentul care te-a mâhnit, nu mai insiști să-l ții în prim plan, ci dimpotrivă. Uitarea nu este pasivă, presupune un efort activ, refuzi să readuci la suprafață ceea ce te irită, ce te supără, ce te înfurie. Evităm gândurile, emoțiile sau imaginile care întrețin acel subiect.

Uitarea nu șterge amintirea, dar îngroapă emoțiile care însoțesc amintirea. Înseamnă abandonarea, detașarea voluntară de obiectul supărării noastre, refuzul de a mai privi înapoi, crearea unei noi experiențe la care să ne gândim în locul celor vechi.

Iertarea este o decizie conștientă de a pune capăt resentimentelor, adică să ștergi datoria și să renunți la pedepsirea autorului. Pentru unele persoane, a ierta însemnă să-l privești cu indulgență pe celălalt mai ales atunci când ofensele sunt relativ minore. Alții pot oferi compasiune ofensatorului sau chiar ajutor, însă de pe o poziție de siguranță și clemență.

Prin detașare îți propui să lași în pace problema, să n-o mai zgândări. Prin toleranță eviți pedepsirea, fie că este vorba de tine sau de alții. Uitarea înseamnă să refuzi să revii asupra acelor amintiri dureroase. Iertarea  este ștergerea definitivă a datoriei.

Iertarea este apogeul procesului de detașare, toleranță și uitare. Prin iertare se renunță la răceală, însă nu la protecție.

Ramona Luiza Dîrlea, psiholog la Centrul de resurse pentru adolescenți din Iași