De cand lucrez la Centrul de Resurse pentru Adolescenti din Iasi, cultura mea generala s-a imbogatit substantial in ceea ce priveste trend-ul actual in materie de petrecere a timpului liber la adolescenti, jocurile video care sunt la moda si rivalitatea care se creaza in jurul acestora. As putea sa va povestesc oricat despre DOTA sau L.O.L. si asta nu din proprie experienta…

Faptul ca adolescentii petrec ore intregi in fata calculatorului nu stiu daca mai surprinde pe cineva. Fie ca interactioneaza unii cu ceilalti pe canale de socializare, fie ca pur si simplu “se joaca”, calculatorul a devenit un “alter-ego” al adolescentilor. Pedeapsa suprema pe care ar putea-o primi multi dintre adolescenti ar fi interzicerea utilizarii calculatorului.

In urma unei activitati din cadrul Centrului de Resurse pentru Adolescenti, in care am dezbatut modul in care ne poate afecta expunerea excesiva in fata jocurilor video, multi dintre cei cu care lucram au recunoscut ca au ajuns intr-o faza de dependenta fata de jocurile video.

Starea de dependenta de jocurile video se instaleaza atunci cand aceasta activitate se prelungeste excesiv, ajungand sa interfereze cu relatiile sociale si cu activitatile care tin de atingerea obiectivelor fiecarei persoane.

Creatorii jocurilor video stiu ca prin proiectarea unei experiente din ce in ce mai reale, vor capta atentia jucatorilor pentru o perioada mai lunga de timp. Astfel, progresul tehnologic pare sa favorizeze dependenta de calculator. Acum avem „casti virtuale”, „sunet surround”, „force feedback” si alte gadget-uri al caror unic scop este sa te faca sa pierzi contactul cu realitatea si sa devii parte integranta a jocului.

Simpla prezenta in fata computerului conectat la internet garanteaza existenta unui oponent virtual sau chiar a unuia real, dar aflat in fata altui computer.

Alti factori ce tin de modul in care sunt concepute jocurile video si care contribuie la cresterea timpului petrecut jucand sunt: ispita performantei – obtinerea unui scor cat mai mare este unul dintre cele mai des folosite carlige pentru a tine pe cineva in joc timp de cateva ore sau cateva zile; sentimentul de superioritate – care se traduce prin trecerea la un nivel superior sau prin folosirea unor coduri-cheie care „pacalesc” jocul, astfel incat jucatorul crede ca a reusit sa triseze; schimbul de rol – capacitatea nu doar de a juca, ci de a crea personaje (mai mult sau mai putin asemanatoare cu jucatorul) care pornesc la drum, in aventuri care in realitate ar fi imposibil de trait.

Prin specificul varstei, adolescentii sunt cei mai expusi tentatiei de a petrece timp prelungit in fata calculatorului si de a deveni dependenti. Factorii individuali care sunt predispozanti tin de tipul de personalitate (adolescentii timizi sau introvertiti, tind sa petreaca mai mult timp in fata ecranului), nivelul de stress perceput de adolescenti, stima de sine scazuta, lipsa relatiilor semnificative cu persoane de aceeasi varsta, dificultati de relationare cu membrii familiei.

Cum ne putem da seama daca adolescentul de langa noi este “prins” in cursa dependentei? Exista cateva semnale, care ar trebui sa ne puna pe ganduri: atunci cand rezultatele la invatatura scad brusc si/sau acumuleaza multe absente, atunci cand adolescentul nu mai participa activ la viata familiei, ci prefera sa petreaca majoritatea timpului inchis in camera lui; atunci cand se modifica programul de somn si de masa (de cele mai multe ori se culca foarte tarziu si primul lucru pe care-l face atunci cand se trezeste este sa deschida calculatorul, iar mesele se iau in fata calculatorului). Alte semne ale dependentei sunt: izolarea si evitarea contextelor sociale “reale”; trairea unor emotii foarte puternice prin implicarea in joc (extaz atunci cand “castiga”, frustrare maxima, atunci cand rezultatele nu sunt cele dorite); probleme de atentie si neglijarea sarcinilor si responsabilitatilor.

Efectele pe termen lung sunt numeroase si acestea includ: episoade depresive, insingurare, anxietate, performante scolare foarte modeste, neglijarea relatiilor cu persoanele importante si probleme de sanatate asociate stilului de viata sedentar.

Ce este de facut? Ca in cazul tuturor adictiilor, primul pas este recunoasterea problemei. In lipsa unei constientizari a modului in care viata ne este afectata prin petrecerea a prea mult timp in fata calculatorului, este greu de intervenit. Dupa acest prim pas, este incurajata impunerea unor limite personale – a unor perioade de abstinenta. La inceput poate sa fie cateva ore, urmand ca perioadele sa creasca la o zi, o saptamana, etc. Timpul pe care in mod obisnuit adolescentul il petrecea jucand, poate fi fructificat prin practicarea unor hobbyuri sau prin cultivarea relatiilor cu membrii familiei sau cu prieteni de aceeasi varsta. Suportul parintilor este foarte important, iar atitudinea de critica si cicaleala nu-l vor ajuta pe adolescent sa iasa din cercul vicios al dependentei.

De asemenea, gasirea de alternative de petrecere a timpului liber este deosebit de utila in limitarea timpului petrecut in fata calculatorului. O astfel de alternativa o reprezinta Centrele de Resurse pentru Adolescenti din tara, in cadrul carora adolescentii au ocazia sa intalneasca alti tineri de varsta lor, sa lege prietenii “adevarate” si sa participle la activitati de grup menite sa-I ajute in procesul de dezvoltare personala.

Ne bucuram ca in Iasi, prin intermediul celor doua puncte de lucru ale Centrului de Resurse pentru Adolescenti, am reusit sa “deconectam” pentru cateva ore pe saptamana, cateva zeci de adolescenti care au ales sa investeasca timpul lor liber pentru cresterea lor personala!

Patricia Krisan – Psiholog, Centrul de Resurse pentru Adolescenti Iasi