Articol scris de Aiten Simon-Abzait, Medic specialist psihiatrie pediatrică la Clinica ALIAT din București

Una dintre problemele frecvente cu care se confruntă părinții este dependența de jocuri online (gaming) a tinerilor, care se manifestă prin izolarea acestora în fața ecranului și în lumea virtuală creată de joc timp îndelungat, în detrimentul socializării și al comunicării cu familia. Copiii par obosiți, nemulțumiți, triști, nu pot să renunțe la joc și refuză orice alte activități, inclusiv mâncatul, spălatul sau mersul la școală și învățatul.

Este nevoie atât de informarea și consilierea părinților, cu privire la provocările adolescenței, printre care se numără și acest comportament dăunător, cât și de discuții cu adolescentul, pentru a identifica motivul izolării sale în jocul online. Iar de cele mai multe ori, un astfel de proces complex de identificare și soluționare a problemei se desfășoară sub atenta observare și ghidare a unui psihoterapeut.

Internetul este astăzi principala modalitate prin intermediul căreia majoritatea oamenilor își desfășoară activitățile. Accesând internetul, aflăm o multitudine de informații academice sau sociale, știri din toata lumea, modă, bursă sau orice alt domeniu, comunicăm cu alte persoane ȋn timp real, cu efort minim. Cu mic, cu mare, accesăm atât de natural internetul pentru diferite nevoi, iar lipsa conexiunii Wi-Fi sau a bateriei dispozitivului cauzează atât de mult disconfort, încât este evident gradul de dependență pe care îl avem față de tehnologie.

În rândul tinerilor, uzul ecranelor este cu atât mai intens cu cȃt nevoile şi curiozitățile lor ȋi împing să cerceteze şi să caute informații. Utilizarea ecranelor începe „inocent” din mica copilărie, când părintele apelează la desene animate/joculețe pe telefon pentru câteva momente de liniște. În lipsa conștientizării riscului, peste o vreme, avem imaginea unui școlar sau adolescent cu abilitați impresionante de tastare sau utilizare a joystick-ului, pe care, negreșit, îl găsim ȋn fața ecranului. Pare mulțumit și entuziasmat ȋn timpul jocului, poate petrece o întreagă zi astfel, chiar amânând mesele sau nevoile fiziologice, fiind aresponsiv la solicitările oricui de a face alte activități. În cazul ȋn care totuși se poate rupe de joc, ȋn viața reală, se observă că starea generală este afectată. Tânărul pare obosit, nemulțumit, trist, nu poate comunica cu ușurință, nu face față provocărilor de socializare şi se grăbește să se reîntoarcă la ecran, unde se izolează de aceste trăiri.

Printre semnele îngrijorătoare referitoare la jocurile online se numără:

• perioade din ce în ce mai lungi de timp petrecut efectiv în fața ecranului;
• stări emoționale negative în absenta jocului;
• imposibilitatea de a renunța la joc;
• refuzul de a face alte activități în afara jocului online;
• ascunderea/minciuni referitoare la timpul petrecut jucând-se;
• ratarea unor oportunități academice/sociale/profesionale din cauza dependentei de jocuri;
• alterarea relațiilor cu membrii familiei.

Acest comportament devine deranjant pentru părinți şi cauzează conflicte între generații, afectează buna funcționare a familiei, dar mai ales comunicarea dintre părinți şi copil. Fiecare parte își exprimă îngrijorările în moduri diferite, părinții verbalizează concret „Nu face nimic altceva, stă doar la calculator, zi şi noapte. Nu învață, nu face curat, nici măcar nu mănâncă, nu se spală”, iar șirul reclamațiilor poate continua, eventual şi cu nevoia deculpabilizării „ Lucrăm zi şi noapte ca să aibă tot ce îi trebuie”. Atitudinea copilului la expunerea părinților este necooperantă, la rândul lui manifestă iritabilitate crescută şi poate deveni agresiv verbal, ascunzând în spatele acestor manifestări emoții negative cumulate. Adesea, momentul prezentării la specialist este cel în care situația este prezentă deja de vreme îndelungată, iar conflictele sunt adâncite, atât părinții, cât şi copilul fiind afectați şi dornici de a găsi o soluție rapidă şi eficientă.

Cum putem interveni pentru îmbunătățirea situației?

Primul pas spre rezolvarea tulburării este psihoeducația şi consilierea părinților. Aceștia au nevoie de informații corecte despre felul în care se manifestă adolescența şi totalitatea schimbărilor pe care le produce. Este nevoie să înțelegem că nu este vorba despre răzvrătire, ci despre nevoi, nu este despre părinți, ci despre adolescent şi perioada dificilă pe care o traversează. Pe de altă parte, se va discuta despre momentul anterior adolescenței, de la crearea atașamentului, creșterea şi dezvoltarea copilului, evenimente semnificative ale vieții. Chiar dacă în prezent ceea ce ȋi îngrijorează este problema de gaming, o evaluare atentă poate evidenția alte tulburări ascunse. Pot fi mascate criterii ale anxietății, depresiei, diferite percepții legate de sine sau de mediu, pentru care tânărul a adoptat un mecanism de apărare izolând-se de fapt în fața ecranelor.

Urmează discuția cu adolescenții. Deseori, ȋn absenta părinților, la întrebarea legată de jocurile online tinerii oferă răspunsuri profunde: „Chiar dacă pierd jocul, nu mă critica nimeni, acolo mai sunt şi alți copii cu care mai vorbesc şi care nu mă jignesc, nu le pasă cum arăt, în joc pot oricând să o iau de la capăt şi să fac mai bine, acolo sunt bun”. Aceste expuneri rostite de adolescenți demonstrează carențele afective din spatele dependenței de jocuri şi traduc nevoile lor actuale: de a fi acceptat, de a nu fi criticat, de a se descoperi, de apartenență la un grup etc.

În final, părinții şi tinerii sprijiniți de psihoterapeut pot iniția un program complex de intervenție menit să îl ajute pe tânăr să iasă din situația de dependență. În cadrul acestui program, sunt vizate toate aspectele anterior discutate şi se elaborează un plan prin care să fie sprijinit adolescentul atât pentru rezolvarea dependenței de joc, cât și pentru dobândirea abilitaților necesare pentru o bună funcționare în cadrul familiei, în grupul de prieteni, colegi etc. De obicei sunt necesare atât ședințe individuale, cȃt şi de familie sau de grup, care atent ghidate terapeutic vor sprijini o dezvoltare armonioasă a viitorului adult. Mult succes!