Prietenii sunt o parte definitorie a ceea ce suntem. Ei sunt acolo pentru tine când ai chef să ieși din casă și să mergi „nu știu unde”, doar să mergi. Sunt alături de tine când te simți trist(ă) și furios(oasă), deși știm prea bine că ”își riscă viață”, pentru că oricând se pot trezi cu o replică tăioasă /obiect mai mult sau mai puțin contondent lansat/ă înspre ei…dar prietenii rămân. Sunt acolo și atunci când nu ar trebui să fie, sau atunci când trebuie să fie, dar de multe ori nu știu exact cum să fie alături de tine și viceversa. Se întâmplă să vezi că o persoană trăiește emoții pozitive sau negative și tu nu știi ce să spui sau să faci. Privești neajutorat, invocând o super- putere care să te ajute să găsești răspunsul sau mișcarea potrivită …

În adolescență, prietenii și modul lor de a fi și a gândi sunt foarte importante pentru noi și ne influențează deciziile și acțiunile uneori mai mult decât familia. Dar să fii “prieten de adolescent poate fi o meserie grea”. În primul rând, este obositor să gestionezi schimbările dese și bruște de dispoziție ale prietenei/prietenului tău: când să spun ceva/ când să nu spun? Când să îl/o caut/ când să îl/o las în pace? În al doilea rând, ești și tu adolescent și chiar dacă poți de multe ori să gândești și să te comporți ca un adult, uneori chiar nu știi cum să te comporți în anumite contexte: chiar dacă vrei să ajuți, îți iese fix pe dos… Departe de a stăpâni arta gestiunii relațiilor de prietenie, îți propun căteva idei care poate o să te ajute data viitoare când simți că se apropie o nouă ceartă cu prietena/prientenul tău sau atunci când vrei să ajuți, dar nu știi ce să spui sau să faci.

Fii empatic și ascultă cu adevărat atunci când prietenul/prietena ta este tristă.

Chiar dacă ești acolo fizic pentru un prieten, asta nu este de ajuns întotdeauna: când prietena sau prietenul tău te sună sau îți cere să o asculți, încearcă să faci asta cu adevărat. Arată-i că o înțelegi, că sentimentelei lui/ei sunt îndreptățite. Nu divaga de la subiect sau nu încerca să faci o glumă. Adesea recurgem la strategiile acestea pentru că nu știm cum să reacționăm sau pentru că credem că așa supărarea o să treacă mai repede. Însă uneori este mai bine să ne lăsăm prietenul să vorbească. Acest lucru o să îl/o facă să se simtă acceptat/ă, în siguranță și în mod sigur o să îți caute compania și în viitor.

Nu da sfaturi decât dacă ți se cer și, chiar și atunci, fii prudent!

Chiar dacă ținem la prietenii noștri și vrem să îi știm mereu feriți de pericole și dezamăgiri, uneori este o idee proastă să începem să împărțim sfaturi. Mai ales când persoana căreia îi este destinat sfatul se află sub influența unor emoții puternice (cum ar fi extazul iubirii sau furia/”abisul negru” al despărțirii), deoarece riscăm ca prietena/ul noastră/u să reacționeze negativ și să acționeze contrar sfatului nostru. Nu vrem să ne schimbăm prietenii, vrem doar să devină persoane realizate și fericite! Dacă ni se cere părerea sau sfatul, putem spune cum am proceda noi, însă e bine să îi lăsăm liberă calea prietenului nostru pentru a face o alegere.

Când nu știi ce să zici/faci, mai bine taci! + o îmbrățișare J

Uneori simpla noastră prezență este de ajuns. Chiar dacă ne simțim prost că nu știm cum să reacționăm atunci când prietenul/prietena noatră este tristă, dezamăgită sau furioasă, faptul că suntem prezenți fizic înseamnă foarte mult. Dacă vrei să spui/faci ceva, dar nu ești sigur/ă că este lucrul potrivit, pur și simplu întreabă “Cum pot să te ajut?” sau oferă-i o îmbrățișare.

Nu există o definiție a ceea ce înseamnă a fi un prieten bun și nici nu trebuie să fie. A fi alături de cineva atunci când este fericit sau, dimpotrivă, trist sau furios poate însemna multe lucruri, în funcție de personalitatea fiecăruia, de calitatea relației de prietenie și de contextul efectiv. Însă constantă ar trebui să rămână mereu preocuparea față de prietenii noștri și acceptarea necondiționată a acestora.

Alexandra Marian, psiholog la Centrul de resurse pentru adolescenți Cluj-Napoca