Studiile spun că strategiile de învăţare pe care le folosim contribuie semnificativ la înţelegerea textului pe care-l citim. Următoarele idei sumarizează aceste strategii (Dole, Duffy, Roehler & Person, 1991):

• Stabilirea importanței a ceea ce citim: Cititorii buni identifică ideile principale și le separă de alte exemple sau detalii. Cititorii mai puțin buni au tendința să sublinieze pe măsură ce citesc pentru prima dată și nu reușesc să identifice informația importantă.
• Sumarizarea informației: Cititorii buni rezumă informația prin revizuirea tuturor ideilor dintr-un pasaj sau capitol, deosebind ideile importante de cele neimportante, apoi sintetizează ideile pentru a identifica o afirmație care să reprezinte înțelesul capitolului. Cititorii mai puțin buni nu se opresc să își rezume ce au citit.
• Utilizarea întrebărilor: Cititorii buni își pun întrebări precum ”Ce vrea să spună autorul prin asta?”, ”Care sunt implicațiile acțiunilor sugerate în acest pasaj?”, ”Cum se relaționează ideile acestea cu alte puncte de vedere despre aceeași temă?”. Cititorii mai puțin buni rareori își pun întrebări despre semnificația textului.
• Monitorizarea înţelegerii: Cititorii buni sunt nu doar conștienți de calitatea și nivelul de înțelegere a textului, dar știu și ce să facă sau unde să caute răspunsuri dacă nu au reușit să înțeleagă materialul. Cititorii mai puțin buni nu se gândesc cât de bine au înțeles textul, ca urmare se bazează frecvent pe ceilalți ca să determine prin comparație cât de mult au înțeles.

Daniela Dumulescu, psiholog la Centrul de Resurse pentru Adolescenţi, Cluj-Napoca