Stima de sine este cea mai importantă abilitate psihologică pe care ne-o putem dezvolta pentru a reuşi în societate. A avea stimă de sine înseamnă a fi mândru de tine, sentiment ce trebuie să vină din interior. Fără stimă de sine, oamenii se îndoiesc de ei înşişi, cedează în faţa presiunii semenilor, se simt inutili sau inferiori şi uneori apelează la „soluţii salvatoare” care îi trag în jos sau creează dependenţă. Prin stimă de sine ne simţim mai încrezători, ne asumăm responsabilităţi pozitive, facem faţă mai uşor schimbărilor şi provocărilor şi nu cedăm atunci când suntem respinşi, învinşi, dezamagiţi sau dacă dăm greş.
Să faci lucrurile să meargă, în relaţiile cu ceilalţi ai nevoie de un ingredient simplu: stima de sine.
Stima de sine diferă de îngâmfare, aer de superioritate sau aroganţă. Ea se bazează pe fapte şi realizări, pe competenţe şi presupune să fim încântaţi de noi înşine, mulţumiţi, fără a minimiza realizările celorlalţi.
Atunci când cineva te sfatuieşte să-ţi iei singur apărarea pentru că eşti nedreptăţit, certat fără vină sau când alţii râd frecvent de tine, nu înseamnă că trebuie:
A-ţi susţine punctul de vedere presupune:
Instrumentele de care ai nevoie pentru a-ţi lua singur apărarea – adica a-ţi susţine punctul de vedere –sunt: puterea personală şi stima de sine.
Pentru dobândirea puterii personale şi pentru a te folosi de ea, ai de făcut următoarele:
Eşti răspunzător pentru comportamentul tău, pentru modul în care îţi trăieşti viaţa şi pentru propriile sentimente.
A-ţi asuma responsabilitatea pentru ceea ce faci, înseamnă şi a fi în control asupra a ceea ce ţi se întâmplă.
Responsabilitate nu înseamnă să ai ultimul cuvânt sau să faci ce vrei pentru ca ai fost numit responsabil cu ceva anume. Şi, de asemenea, nu înseamnă că lucrurile făcute de ceilalţi care nu ne convin sunt vreodată din vina noastră. Uneori ne lăsăm convinşi de alţii să facem lucruri pe care n-ar trebui să le facem. Şi credem că asta ne scuteşte de responsabilitate.
Chiar dacă altcineva ne-a supărat, noi suntem cei care au reacţionat într-un fel, iar acea reacţie poate fi cartea noastră de vizită. Deoarece noi înşine am luat decizia să (re)acţionam astfel. Se întâmplă uneori să facem lucruri doar pentru că aşa ne vine, negândindu-ne cum i-ar putea afecta pe alţii. Dacă spunem că n-am facut-o intenţionat nu suntem absolviţi de vină. Nu doar copiii uită această regulă, adulţii o încalcă adesea spunând fraze precum: “îmi pare rău că am ţipat la tine dar am făcut-o din cauza ta pentru că m-ai enervat”. Aşa că data viitoare când un adult îţi spune că din cauza ta a făcut ceva, aminteşte-ţi că tu eşti răspunzător doar pentru faptele tale. Şi te poţi apăra spunând: “nu te-am pus eu să faci nimic”.
Atunci când devii responsabil, oamenii au din ce în ce mai multă încredere în tine şi de obicei obţii mai multe privilegii şi mai multă libertate.
A fi responsabil nu înseamnă, însă, că trebuie să fii perfect, căci, după cum ştim nimeni nu este. Vei mai greşi, dar important este să-ţi asumi şi atunci responsabilitatea greşelilor. Aceasta presupune să-ţi ceri scuze şi să te străduieşti să îndrepţi lucrurile.
Responsabilitatea propriilor sentimente se referă la faptul că putem decide să ignorăm anumiţi factori care au adesea rolul de a ne irita, fiind astfel stăpâni pe sentimentele noastre. Nimeni nu te poate face să te simţi entuziasmat, plictisit, fericit sau furios. Tu eşti singurul responsabil de sentimentele tale.
Ia decizii
Fiind răspunzător de comportamentele şi de sentimentele tale, poţi lua decizii în privinţa lor. Vei decide cum să te comporţi chiar dacă uneori îţi vine să faci exact pe dos. Adesea, acţiunile sunt strâns legate de sentimente. Dar poţi alege cât de frustrat, trist sau nervos vrei să te simţi sau să-ţi propui sentimente mai benefice şi mai productive, generând comportamente pozitive. De exemplu, poţi alege să gandeşti: “persoana cu care vorbeşte la telefon e mai importantă decât mine” sau “cred ca nu mai are mult de vorbit, mai bine ascult muzică în timpul ăsta”.
Cunoaşte-te pe tine însuţi
În acest demers poţi începe cu denumirea sentimentelor, cu analizarea lor, discutând şi cu alţii despre ele pentru a avea o imagine cât mai clară asupra propriilor sentimente. Cu cât îţi descrii mai corect sentimentele, cu atât îţi creşte puterea personală, în timp ce confundându-le, ea scade.
Despre dezvoltarea unui vocabular al sentimentelor vom vorbi într-un articol viitor aşa că stai pe aproape.
Apoi defineşte-ţi nevoile:
Ca şi sentimentele, nevoile nu pot fi bune sau rele în sensul de corecte sau greşite. Ele există pur şi simplu. Cu cât vei şti mai multe despre ele, cu atât îţi vei putea susţine mai bine punctul de vedere.
După ce le-ai identificat, este important să-ţi asumi sentimentele, nevoile şi planurile de viitor.
Puterea în relaţiile cu ceilalţi
Când ne interesează părerea cuiva despre noi, îi oferim acelei persoane putere asupra noastră. Ne purtăm cu ea aşa cum credem că i-ar plăcea. O admirăm sau chiar o copiem uneori. Dar dacă celălalt nu ne tratează cu respect? Dacă ne ironizează sau dacă ne face recomandări periculoase? Nu mai este ceea ce ne dorim. Cum ştii dacă eşti tratat cu respect? Fii atent la sentimentele tale. Dacă îţi face plăcere compania acelor persoane, dacă înveţi ceva nou, dacă evoluezi prin intermediul celor din jur, iar intuiţia îţi confirmă că nu e nimic greşit, atunci ai luat decizia corectă de a petrece timp constructiv cu acele persoane. Vei întâlni oameni care vor aprecia valoarea şi părerea ta, iar atunci te vei simţi puternic. Cel mai bine este ca atunci când cineva încearcă să-şi impună voinţa prin putere, să existe o echilibrare a balanţei de puteri, partea cealaltă susţinându-şi punctul de vedere.
Îţi dorim succes în a-ţi lua singur apărarea amintindu-ţi ce ai de făcut şi că nu eşti responsabil pentru comportamentele altora.