Mâncarea este un subiect care o să ne preocupe mereu, în primul rând pentru că este  esențială pentru supraviețuirea și sănătatea noastră fizică și mentală. Odată cu progresul tehnologic și cultural, mâncarea a devenit o artă – marile restaurante ale lumii ne-au dovedit că mâncarea nu doar miroase bine și are un gust plăcut, dar poate arăta și bine.

Mai mult, mâncarea a devenit un „ingredient” important în interacțiunile noastre sociale – se spune că francezii mănâncă mai puțin, deoarece ei consideră că principalul scop al mâncării este acela de a conecta oamenii (iubirea trece prin stomac, nu?). Mâncarea este aliatul nostru atunci când ne simțim plictisiți, triști ori anxioși. Nu în ultimul rând, mâncarea este un element definitoriu al culturii din care facem parte: pizza  – Italia, hot-dog – America, tacos – Mexic, sushi – Japonia, sarmale – Romania (deși se prepară și în alte țări europene J).

Oamenii secolului XXI sunt într-o relație de tip “love & hate” cu mâncarea. Există o grămadă de tipuri de legume și fructe, există mâncare sănătoasă (un termen ambiguu, dacă mă întrebați pe mine) și junk-food. Există diete de toate tipurile: dieta mediteraneană, dieta disociată, dieta low-carb, dieta nu-mânca-nimic-în-afară-de-supă-de-varză, etc. Putem simți uneori că ceea ce alegem să mâncăm nu mai e în totalitate decizia noastră. Dar a cui e? A unei doamne dintr-o revistă de gătit organic? A antrenorului personal de fitness? A prietenei tale, care tocmai a postat pe Instagram o poză cu felul de mâncare pe care l-a savurat la cel mai “new- in – town” restaurant?

În continuare, vom vedea de ce mâncarea este în prezent un subiect atât de popular, dar în același timp atât de delicat.

Putem deveni dependenți de mâncare?

Motto-ul tău este “Trăiesc ca să mănânc, nu mănânc ca să trăiesc?” Ultimul tău gând înainte să adormi este „Oare ce voi mânca dimineață?” Te trezești holbându-te la frigiderul deschis, fără să îți aduci aminte cum ai ajuns acolo? Ei bine, s-ar putea să fii dependent de mâncare (crede-mă, suntem tot mai mulți). Studiile din domeniul psihologiei ne arată că dependența de mâncare este un lucru real: atunci când se gândește la mâncare/vede o poză cu mâncare, creierul unei persoane care suferă de obezitate arată ca al unui dependent de droguri care se gândește sau vede o poză cu un drog. Atunci când mâncăm sau consumăm substanțe psihoactive (de exemplu, droguri) creierul eliberează dopamină, o substanță care ne face să ne simțim bine. Iar pentru că ne place să ne simțim bine cât mai des posibil, devenim dependenți de acele substanțe care ne aduc starea mult-dorită, fie ele droguri, alcool, tutun, cafea, ori mâncare (ciocolată, fast-food, etc.)

Moda produselor Bio, diete, sală

Avem nevoie de mâncare pentru că este vitală pentru sănătatea noastră. Cu toții știm că atunci când ne este foame, un alter-ego feroce și labil emoțional preia controlul corpului nostru, gata să facă orice pentru mâncare. În același timp, urâm mâncarea atunci când fermoarul rochiei nu mai vrea să se închidă (nu, nu pentru că s-a stricat) sau atunci când oricât am sări prin casă, blugii nu mai intră pe noi. Urâm mâncarea pentru că ea este dușmanul costumelor de baie, al siluetelor de pe coperțile revistelor de modă și al pantalonilor strâmți (și albi). O urâm atât de tare încât unii dintre noi ne abținem de la anumite mâncăruri interzise, doar pentru a ne îneca amarul în ele, câteva ore mai târziu.

Dar industria alimentară a găsit o soluție genială, care a promis să pună capăt acestei torturi și vinovății, prin introducerea (sau reintroducerea?) produselor Bio pe piață (mă rog, în supermarketuri, pentru că în piață găseam deja produse bio, nu? Ele ne promit tinerețe și viață veșnică, fără boli de ficat sau lupte cu hainele din șifonier. Desigur, mai sunt și dietele care ne promit același lucru, însă deși le-am încercat pe toate, unele dau roade pe termen scurt, iar altele nu funcționează deloc. Sătui de toate acestea, ne punem toate speranțele în mersul la sală, însă doar gândul la alergat, tras de fiare sau sărit coarda te obosește deja.

Apusul „modelului Auschwitz„ și reîntoarcerea la formele rubiconde, tipice picturilor renascentiste?

Modul în care arătăm este o sursă importantă de stimă de sine și poate deveni o parte definitorie a identității tale. Până nu demult, silueta fragilă, înaltă a fotomodelelor care se hrănesc cu apă plată cu lămâie era standardul feminin: trebuia să faci orice ca să arăți precum Kate Moss ori Nicole Kidman. Această obsesie față de modul în care arătăm poate lua (și a luat) uneori întorsături greșite pentru mulți adolescenți și tineri. Deprivarea cronică de mâncare sau recurgerea la diferite metode de eliminare a sa din organism (ingerare de laxative sau purgative) poate duce la dezvoltarea unor tulburări alimentare (anorexie, bulimie) și mai apoi la probleme de sănătate grave și chiar la moarte.

De aceea, în ultimii ani, industria cinematografică, a modei și mass-media în general a început să promoveze modelul femeii „cu forme”. Modele “maxi” din lumea modei, celebrități precum Beyonce, Meghan Trainor, Scarlett Johansson promovează acceptarea necondiționată a propriei persoane, asta incluzând desigur modul în care arătăm. Însă susținerea frumuseții interioare este destul de dificilă, cât timp decenii întregi de „body-shaming” și înfometare atârnă deasupra capului tău.

Întotdeauna m-am întrebat de ce toată treaba asta cu mâncarea trebuie să fie o presiune pentru noi. În ce moment am încetat să ne bucurăm de mâncare pentru ceea ce este (sursă importantă de energie și nutrienți) și să numărăm fiecare calorie pe care o consumăm? În ce moment părinții au început să le dea copiilor să mănânce budincă de chia și terci de mei, uitând bucuria pe care au simțit-o la rândul lor când gustau din gemul bunicii (care poate era bio, poate nu era)?

Da, o alimentație sănătoasă este indicată și poate chiar mai necesară azi, când suntem înconjurați de zahăr, grăsimi și aditivi mai mult ca niciodată. Dar, în același timp, alimentația noastră trebuie să fie una echilibrată, iar asta include grăsimi, zaharuri și carbohidrați. Așa că, vă invit să vă gândiți la dieta voastră ca la un cont bancar: alegerile bune privind mâncarea sunt investiții bune. Alegerile proaste sunt investiții proaste, care uneori ne pot „ruina”.

Alexandra Marian, psiholog la Centrul de resurse pentru adolescenti din Cluj-Napoca