Identitatea vocațională este un proces extrem de important în dezvoltarea carierei deoarece se relaționează pozitiv cu adaptarea psihologică și starea de bine.
Identitatea reprezintă conștiința clară a individualității unei persoane, formată prin integrarea într-un construct unic a percepției de sine și a percepției așteptărilor celorlalți față de propria persoană. Aceasta include, după E. Erikson (1980), aspecte legate de: caracteristicile înnăscute și dobândite ale personalității (temperament), talentele și abilitățile personale (cunoștințe și deprinderi), identificarea cu modelele (părinți, colegi sau alte figuri semnificative), modalitățile de interacțiune, modalitatea de rezolvare a conflictelor, modalitățile de reglare a comportamentului, rolurile sociale, vocaționale și de gen adoptate de individ la un moment dat.
Identitatea vocațională este în permanentă construcție și reconstrucție. Ea se structurează încă din copilăria mică, însă vorbim despre identitate în special începând din perioada adolescenței. Ea combină aspecte legate de cunoașterea propriilor interese, valori, abilități și competențe, pe de-o parte, cu preferința pentru un anumit tip de activități, stiluri de interacțiune și medii de muncă, pe de altă parte
Identitatea vocațională, cunoscută și ca identitatea profesională, poate fi definită ca percepția clară asupra intereselor ocupaționale, abilităților, scopurilor, valorilor și structura semnificațiilor care leagă aceste autopercepții de rolurile în carieră. La nivel teoretic, identitatea vocațională acordă semnificație și direcție către cariera unei persoane, crește abilitățile de adaptare în fața stresului și a provocărilor și acordă șansa individului de a-și alege o muncă care să reflecte punctele lui/ei forte, interesele, preferințele și scopurile.
Identitatea vocațională se formează prin activități de pregătire a carierei precum: planificare, explorare, luare de decizii etc., și este influențată de factori personali.
Daniela Dumulescu, Centrul de Resurse pentru Adolescenți, Cluj-Napoca