Există câteva convingeri care pot interfera cu o comunicare eficientă a informației în timpul unei prezentări. Pentru prezentatorul informației este important să ia în considerare ce fel de bariere poate întâmpina pentru a-și învinge temerile. Câteva dintre gândurile frecvent întâlnite în această situație:
- ”Sunt atât de emoționat/ă încât nici măcar nu pot să vorbesc!” Principalul inamic al prezentatorului este tensiunea, care distruge atât vocea, postura, cât și spontaneitatea. Cel mai bun lucru de făcut într-o astfel de situație este să nu te împotrivești emoțiilor, ci să le lași să vină și să treacă de la sine. Actorii buni recunosc valoarea emoțiilor; ei știu că acestea pot adăuga valoare reprezentației datorită adrenalinei care îi impulsionează. O altă strategie de a depăși tensiunea implică practicarea unor exerciții de relaxare sau respirația profundă.
- ”Nu știu cum să vorbesc în public” Oamenii menționează cel mai adesea, printre fricile lor, frica de a vorbi în public împreună cu frica de moarte, de singurătate sau cu frica de zbor. De obicei, frica de a vorbi în public este relaționată cu experiențe trecute, cu așteptări nerealiste sau cu propria părere despre sine. Nu uitați, frica inhibă comunicarea!
- ”Prezentarea mea trebuie să fie perfectă” Perfecționismul inhibă comunicarea. Scopul este de a dezvolta o prezentare bună, nu o prezentare perfectă. Este nerealist să știți sau să vă amintiți totul despre un subiect. În schimb, concentrați-vă pe dezvoltarea unor tehnici de a vă aminti ideile principale, de a gestiona lapsusurile, și de a vă reveni după gafele verbale.
- ”Așa sunt eu și nu am ce să fac” Comunicarea efectivă presupune adaptarea în mod constant a stilului de prezentare, a materialului și limbajului la context. Flexibilitatea, verificarea publicului șintă, dar și dorința de schimbare sunt necesare pentru a îmbunătăți stilul comunicării.
- Alte bariere?
Întâmpini vreuna dintre aceste bariere în procesul de prezentare?
Ce strategii folosești pentru a te ajuta să depășești barierele în comunicare?
Daniela Dumulescu, Centrul de Resurse pentru Adolescenți, Cluj-Napoca