Aricol redactat de Viorel Roman, psiholog la Clinica ALIAT din Bucuresti.

Gestionarea furiei inseamna mai degraba prevenirea aparitiei ei, deoarece in momentul in care furia s-a produs, deja este dificil sa o mai gestionezi. Miza este sa gasim acele solutii care ne ajuta sa nu ajungem in punctul in care ne manifestam furia. De aceea, in acest articol va propunem cateva sfaturi care sa va ajute, mai ales pe parinti, in perioada aceasta in care suntem nevoiti sa gestionam schimbari in stilul de viata si de munca, precum si perioade mult mai lungi de timp petrecute in casa alaturi de copii.

Haideti sa vedem intai cum apare furia, ce spun specialistii: cand cineva exprima furie, nu se mai folosește de filtrul gandirii sau partea ganditoare a creierului (de cortex), ci de centrul limbic al creierului, sa-l numim filtrul emotiilor. In cadrul sistemului limbic se afla o structura mica numita ”amigdala”, un fel de depozit pentru amintiri emoționale, o zona de asemenea responsabila pentru reacțiile noastre naturale de supravietuire, de „lupta sau fugi”.

Cand copiii fac ceva care ii enerveaza pe parinti, informatiile receptate de acestia din urma trec prin aceasta ”amigdala”, unde se ia decizia de a trimite datele fie catre filtrul emotional (zona limbică), fie catre filtrul rational (cortexul creierului). Daca aceste informatii declanseaza suficienta incarcatura emotionala, datele vor fi transmise sistemului limbic/zonei emotionale, ceea ce va determina parintele sa reacționeze folosind partea inferioara a creierului si sa dea frau liber furiei.

Asadar, cum sa prevenim aceasta combinatie automata de forte neurologice care apare atunci cand ne enervam:

1. Detectarea tiparului de escaladare a furiei. Inventariaza-ti momentele in care apare furia in relatia cu copilul tau, in ce context, care sunt lucrurile care te enerveaza puternic si care sunt momentele in care simti ca pierzi controlul. De cele mai multe ori, ne infurie aceleasi lucruri si poate in aceleasi momente.

2. Identificarea momentului cheie. Si in tratamentul adictiilor, cand lucram la prevenirea recaderilor, ajutam oamenii sa identifice momentul cheie in care recaderea bate la usa. Recaderea nu se intampla niciodata din senin, ci exista niste etape premergatoare, care daca sunt surprinse la timp pot opri recaderea. In acelasi fel, furia poate fi prevenita detectand din timp acele elemente premergatoare aparitiei ei. De exemplu, plansul copilului obosit, rugamintile repetate, hiperactivitatea etc. care se pot suprapune peste oboseala, stresul, foamea sau emotiile negative ale parintelui. Identificand constient momentul cheie, te poti folosi in continuare de cortex pentru a gasi solutii mai bune de gestionare. In acest moment, poate ajuta un exercitiu de calmare, de respiratie constienta sau de deturnare a atentiei.

3. Acceptarea copilului ca fiind o entitate separata, avand propriile nevoi si dorinte, propriul ritm, propria exprimare in mediu, precum si propriul temperament innascut si poate diferit de al nostru. A te infuria repetat, pe un copil care este temperamental activ, este epuizant pentru ambele parti.

4. Impune-ti singur regula ca abuzul fizic sau psihologic nu este permis. Emiteti propriul comunicat intern in care sa fie specificat cu litere mari acest lucru. Educatia parentala bazata pe frica fizica sau verbala afecteaza dezvoltarea sanatoasa a copilului.

5. Nu te biciui. Daca totusi furia reuseste sa treaca de filtrul gandirii, incearca sa inveti din ce s-a intamplat, in acelasi mod in care o persoana dependenta invata, sau ar trebui sa invete, din recaderi. Si in adictii recaderile fac parte din procesul recuperarii. Foloseste-te de reparatie in relatia cu copilul si fii mai atent sa previi data viitoare.

Furia, vazuta ca un act scurt de nebunie, este opusul intelepciunii si de regula are o finalitate cruda, atat pe termen scurt, cat si, posibil, pe termen lung asupra copiilor. Asadar, sfatul catre parinti este de a se antrena sa detecteze momentul cheie in care pot deturna recurgerea la furie si astfel sa reuseasca sa o evite, pentru binele lor si al copiilor.