Anxietatea este o problema destul de des întâlnită, la toate vârstele. Tinerii isi fac multe griji cu privire la viitor, la note, la cum arată, pot să se întrebe care este sensul vieţii şi care este locul lor în lume sau să aibă anxietăţi legate de dragoste, sexualitate sau conflicte cu părinţii. Insa cu cat vei stii mai multe despre acest sentiment, vei vedea ca nu iti va mai fi atat de greu sa-l controlezi.

Anxietatea ca semnal

Trebuie spus că până la un punct anxietatea are un rol pozitiv. Ea te ajută să te adaptezi şi să fii în siguranţă. Este un semnal care te avertizează cu privire la existenţa unor pericole, pentru ca tu să poţi reacţiona într-un mod care să te ajute să le eviţi. Poţi să o priveşti ca pe ca o “alarmă”, care ne determină să ne mobilizăm în anumite situaţii şi sa avem grijă de noi. Odată ce o auzim, analizăm ce se întâmplă, care este gravitatea pericolului şi acţionăm.

Dacă există un pericol real, este bine să ştii ce ai de făcut: să lupţi, să te ascunzi, să ceri ajutor ş.a.m.d. Uneori “pericolul” nu înseamnă automat ceva ce îţi ameninţă viaţa. O notă mică şi sentimentul de nereuşită de după, pot constitui o ameninţare la starea ta de bine, pe care să o înlături pregătindu-te pentru un examen.

Dacă nu există pericol şi alarma a fost una falsă, te linişteşti. Pot exista totuşi situaţii în care fie alarma să se declanşeze din orice, fie să nu se oprească nici după ce analiza îţi spune că pericolul este unul nesemnificativ. Atunci te afli într-o stare permanentă de agitaţie şi anxietatea, care este extrem de obositioare şi greu de suportat.

Cum recunoşti anxietatea?

Anxietatea ne afectează în mai multe feluri:

La nivel somatic (corporal)

Multe din simptomele anxietăţii se simt puternic în corp. Printre acestea se numără: palpitaţii, senzaţia de “nod în gât”, respiraţie dificilă, transpiraţie, tremur, tensiune musculară etc.

La nivel emoţional

Pe planul emoţiilor simţim teamă, îngrijorare, nelinişte şi iritare.

La nivelul gândurilor

Dacă anxietatea este excesivă, are prostul obicei de a pune stăpânire pe gândurile noastre. Astfel, ne va fi dificil să ne concentrăm sau să ne gândim la lucruri plăcute când suntem agitaţi. Uneori gândurile pot fi uşor nerealiste, dar asta nu înseamnă că nu apar cu încăpăţânare. De exemplu, Mihai era neliniştit că prietena lui nu i-a răspuns la telefon. A început să simtă o teamă din ce în ce mai mare că i s-a întâmplat ceva şi şi-a făcut în cap o mulţime de scenarii îngrozitoare. Asta nu a făcut decât să îi sporească agitaţia. Peste două ore, timp în care el a stat într-o stare de încordare mare şi a avut dureri de cap, prietena l-a sunat înapoi: îşi uitase telefonul acasă, de aceea nu răspunsese. Era o variantă foarte probabilă, dar el nu s-a gândit la asta. Nu s-a gândit nici că poate l-a uitat pe silenţios sau poate este în altă cameră. Toate aceste variante ar fi fost mai realiste decât accidentele şi pericolele pe care şi le-a închipuit el, dar, din anumite motive el a ales să se concentreze pe scenariile “catastrofale”.

La nivel comportamental

Când neliniştea este prea mare, ajunge să ne influenţeze viaţa, pentru că ne organizăm activităţile în aşa fel încât să evităm ceea ce face anxioşi. Astfel, cineva cu anxietate puternică poate evita să iasă în oraş cu prietenii, de teamă că va face “o criză” în mijlocul lor sau va urca pe jos deoarece liftul îi poate precipita stările.

În ce situaţii ai simţit anxietate şi cum te-a afectat?

Psiholog Marana Ana Laura Papagheorghiu