Articol scris de Aiten Simon-Abzait, Medic specialist psihiatrie pediatrică la Clinica ALIAT TEEN din București

TeeFiind o etapa fireasca a dezvoltarii, adolescenta isi face negresit prezenta in vietile tuturor familiilor si surprinde prin multitudinea de schimbari pe care le produce. Aceasta perioada debuteaza in jurul varstei de 12 ani si poate fi mentinuta, sub forma de adolescenta tarzie, chiar si in jurul varstei de 19-20 ani, iar anumite caracteristici se mentin si in viata de adult tanar. Perioada adolescentei prezinta o intreaga  serie de particularitati, de la manifestari comportamentale la aspecte ce tin de infatisare, si poate reprezenta o reala provocare si in calea comunicarii parinte-copil. Multor parinti li se pare ca in aceasta perioada se creaza o prapastie  intre ei si copii, ca totul merge in directia gresita in calea comuicarii. Adolescentul pare intr-o criza a identitatii, refuza in permanenta interventiile adultilor, pare mereu nemultumit si se concentreaza aproape exclusiv pe sine si „gasca”.

In acest context, aparent neprielnic, se ascunde insa un adevar biologic, functional al evolutiei umane. Ceea ce se vede sub forma aspectului fizic si se observa la nivel comportamental reprezinta manifestarile unei cascade fiziologice,  care porneste de la nivel cerebral si hormonal si are menirea de a finaliza procesul de crestere. In aceasta etapa premergatoare vietii de adult, creierul parcurge noi etape in vederea definitivarii retelei neuronale si maturizarii. Exista insa la varsta adolescentei un dezechilibru frust intre sistemul limbic, zona din creier care controleaza emotiile si impulsurile  innascute ( atat de evidente in aceasta perioada), si coretxul cerebral, mai ales cortextul prefrontal, acea zona responsabila cu planificarea, anticiparea si evaluarea consecintelor (fix ceea ce nu fac adolescentii). Schematic, se observa inegalitatea astfel:

Sistemul limbic este alcatuit dintr-o serie de formatiuni anatomice cu multiple functii in organism, inclusiv functia de centru emotional al creierului, acolo unde isi are originea atasamentul, memoria emotionala, impulsurile si emotiile primare. Dezvoltarea acestei regiuni, lipsita de sincronizare cu cortexul, determina adolescentul sa experimenteze trairi intense fara a dispune de o buna capacitate de autocontrol si reglaj emotional. Au loc astfel accese de emotii in fata carora adolescentul adopta atitudini mai putin acceptate de catre familie, impulsive, care nu par si nici nu pot fi autoevaluate corespunzator. Dintre aceste atitudini cele mai ingrijoratoare sunt cele care presupun comportament la risc, impulsivitate in situatii critice, consumul de substante psihoactive, alcool sau inceperea precoce a vietii sexuale.

Spre deosebire de adolescenti, adultii pot supune evenimentele unei analize detaliate, judecand riscul si eventualele consecinte, probabilitatea si alte astfel de operatii logice, utilizand pentru aceste procese cognitive cortexul. Insa ceea ce pare evident pentru adulti, ei bine, poate parea imposibil pentru adolescent, ei refuzand ghidajul bine intentionat dar nu intotdeauna bine prezentat al parintilor. Aceste modalitati de operare atat de diferite intre generatii, pot crea situatii dificile, obstacole in calea comunicarii sau chiar situatii de criza.

Intorcandu-ne la ceea ce se intampla in creierul adolescentului in procesul de maturizare, se impune aducerea in discutie a neurotransmitatorilor cerebrali, substante care au rol de mediatori chimici si care de asemenea sufera modificari in aceasta perioada. Dintre acestia, dopamina, neurotransmitator cu functii importante in procesul de recompensa, efort cognitiv, analiza, planificare,  are un nivel bazal scazut in aceasta perioada, de aceea adolescentul experimenteaza stare de plictiseala si de aparenta nepasare. Pentru a stimula  secretia de dopamina si a se simti din nou curiosi, vivace, adolescentii simt nevoia de a experimenta noutati, indepartandu-se de tot ce este familiar. Adolescentul nu se mai regaseste in statutul de copil , prin urmare nimic din ce ii placea inainte nu prezinta interes; pe de alta parte nu este nici adult si nu detine suficiente informatii pentru a dobandi acest statut. De aceea risca si cauta situatii de noutate, dornic de a-si consolida individualitatea. Pe de alta parte, isi doreste si identitate de grup, in „gasca”, fiind puternic influentabil de atitudinile prietenilor.

Serotonina, un alt neurotransmitator implicat in dispozitia afectiva a individului, are tot o secretie scazuta, motiv pentru care adolescentul pare trist, pe alocuri morocanos. Este important sa acordam atentie manifestarilor si cauzelor producerii lor, pentru ca un acces de furie la un adolescent poate masca o depresie, anxietate sau alte trairi sufletesti pentru care are nevoie de sprijin.

Pe langa modificarile sus mentionate exista si modificari la nivelul aspectului fizic, schimbarea vocii, acnee, pilozitate; toate acestea sunt expresia unor modificari hormonale. Hormonii sexuali incep sa fie secretati si trec in circulatia sangvina determinand maturizarea sistemului reproducator. Modificarile pe care le produc la nivel fizic pot cauza disconfot major adolescentului, fiind nevoie de timp pentru a le accepta si a se acomoda cu ele.

Privita din mai multe puncte de vedere, adolescenta este o perioada de tranzitie catre stabilizare si maturizare, supusa insa pana la scopul final unei calatorii provocatoare. Luand in considerare modificarile biologice la care adolescentii, independent de vointa lor, sunt supusi, aceasta etapa este o alta in care au nevoie de sprijin si de limite de siguranta.

Ce pot face adultii din vietile adolescentilor pentru a-i ajuta?

Informarea este o prima etapa utia parintilor. Majoritatea acestora resimt din plin aceasta perioada a copiilor lor si experimenteaza ingrijorari firesti cu privire la siguranta copiilor. Cele mai des intalnite motive de ingrijorare le reprezinta: modificarile de dispozitie, refuzul adolescentului de a cominica cu parintele, scaderea interesului pentru scoala, modificari ale infatisarii, vestimentatiei, timpul excesiv petrecut in afara casei dar si cele referitoare la pericolul expunerii la substante psihoactive, alcool, absenteism. Evident aceste multiple posibilitati produc o avalansa de frici, este important insa sa punem in balanta corect riscurile si sa nu acordam aceasi reactie si parului colorat in verde si lipsei neanuntate de acasa noaptea. Prin urmare cade in atributiile parintelui o buna balansare a situatiilor in aceasta perioada. Este o realitate aceea ca influenta parintilor asupra adolescentilor scade, acestia fiind mai degraba interesati de parerea grupului de prieteni.  Totusi exista o serie de abordari care va pastreaza in legatura cu adolescentul dumneavoastra:

• Respectati-l, asigurati-va ca va rezervati timp pentru a-l asculta activ
• Aratati-va interesati de pasiunile si curiozitatile lui, validati-i comportamentele pozitive
• Nu ii criticati prietenii, chiar mai mult, daca aveti posibilitatea sa-i cunoasteti ar fi o alegere inteleapta
• Permiteti-i sa va comunice nevoile, dorintele referitoare la viata de familie
• Respectati nevoia de intimitate, fie ca vorbim despre camera lui, telefonul lui sau alte obiecte personale
• Asigurati-va ca il informati referitor la planuri de familie si cereti-i parerea
• Evitati discutiile si criticile in momentele in care sunteti tensionati dvs. sau adolescentul, dar oferiti-va ocazia de a discuta despre momentul dificil atunci cand veti fi calmi
• Cand doriti sa ii atrageti atentia asupra unui anumit aspect, faceti acest lucru in privat, niciodata in fata prietenilor

Adolescentul de azi este copilul de ieri, acelasi pe care l-ati crescut, l-ati educat si l-ati ingrijit pana la aceasta varsta. In cazul unui atasament securizant, o relatie parinte-copil atent construita, etapa adolescentei are bazele solide si  adolescentul detine bagajul de cunostinte necesare astfel incat sa poata depasi cu bine provocarile acestei varste. Este in continuare copilul acelorasi parinti la care stie ca se poate intoarce in situatii de criza si care ii vor oferi neconditionat  sprijin.

Exista insa situatii in care si pana la varsta adolescentei au existat momente dificile si relatia dintre copil si parinte nu a beneficiat de contexte prielnice pentru o dezvoltare armonioasa. In aceste situatii, adolescentului ii pot lipsi reperele de siguranta si poate necesita mai multa supraveghere si atentie.

In oricare dintre situatii puteti apela la sprijinul specialistilor in sanatate mintala a copilului si adolescentului, fie pentru evaluare, fie pentru un plan complex de interventie psihoterapeutica. Totusi este important de mentionat ca urmatoarele aspecte ale perioadei de adolescenta fac parte din categoria de risc si ar trebui atent urmarite:

-modificari majore in ceea ce priveste dispozitia, stari prelungite de tristete, plans

-schimbari semnificative de comportament

-furie, agresivitate

-absenteism scolar, refuzul de a participa la ore, rezultate scolare mult mai scazute

-lipsa de la domiciliu perioade lungi, noptile

-modificari la nivel fizic: modificari ponderale considerabile, ochi rosii, suspiciunea consumului de droguri, alcool

-stari de anxietate marcata, manifestat in diverse situatii si contexte

-inceperea precoce a vietii sexuale

-aparitia unor ganduri sau comportamente repetitive, disfunctionale

-apartenenta la un grup de risc

In concluzie, adolescenta si provocarile ei sunt o etapa fireasca prin care se definitiveaza un intreg proces de crestere si structurare, iar la finalul acesteia isi face aparitia adultul tanar in viata definita cu atata complexitate. In aceasta perioada de zbucium bilateral, la nevoie, este binevenit ajutorul unui specialist si este sanatos sa fie acceptat acest sprijin. Mult succes!